Este numită popular boala sărutului și este produsă de un virus(Epstein-Barr). Este o boală infecțioasă care se aseamănă cu gripa și alte infecții virale respiratorii. Denumirea populară se datorează modului de transmitere (prin sărut) și simptomele produse, asemănătoare cu o infecție virală, dar care determină o inflamație a ganglionilor laterocervicali. Boala se poate transmite și prin strănut, tuse, folosirea de obiecte contaminate(veselă, tacâmuri). Persoanele care își petrec mult timp în colectivități sunt la risc mai mare de a se contamina (personal medical, studenții, personal militar).

Boala afectează atât copiii (frecvent infecții inaparente), cât și adolescenții sau adulții. Odată pătruns în organism, virusul se localizează în nazofaringe și în limfocite pentru tot restul vieții, chiar dacă boala trece spontan în câteva săptămîni. Statisticile arată că infecția este contractată încă de la 5 ani, sub formă de infecții inaparente, procesul crescând până la vârsta de 40 de ani la 90%. Un factor de risc important pentru contaminare este sistemul imunitar slăbit al pacientului (vârsta mică, alimentație deficitară, administrarea de tratamente sau boli care crează imunodeficienţă- virusuri hepatice ,diabet, etc.)

Simptome

-copiii mici nu manifestă simptome specifice, dar adulții și adolescenții pot să prezinte
-cefalee, astenie fizică și psihică, dureri la nivelul ficatului și splinei
-febră înaltă- 39-40, care se menține în platou pentru 6-7 zile și cedează greu la antitermice
-odinofagie
-pete albe pe peretele posterior faringian
-obstrucția nazală este puternică, specifică și se remite greu
-inflamații ale ficatului și splinei- confirmate prin teste de laborator și ecografie abdominală
-erupții la nivelul pielii
-tulburări de dispoziție– depresie și irascibilitate
Simptomele își fac apariția după 4-7 săptămâni de la incubație.

Diagnostic

Se face pe baza semnelor și simptomelor descrise anterior. De reținut obstrucția nazală pronunțată și inflamația ganglionilor laterocervicali. De asemenea, se pot efectua teste de sânge uzuale- hemoleucogramă cu modificări specifice (limfomonocitoză) și creșterea enzimelor hepatice. Ecografia abdominală evidențiază creșterea dimensiunilor splinei și ficatului.

Complicații

Nu sunt frecvente dar trebuie cunoscute pentru a conștientiza importanța acestei boli:
-ruptura de splină– cauzată de mărirea splinei care devine friabilă. Simptomele rupturii includ dureri vii în partea stângă a abdomenului, prăbușirea tensiunii arteriale, amețeli, transpirații profuze, palpitații și tahicardie.
-complicații hematologice- anemia hemolitică, trombocitopenia.
-erupții cutanate la administrarea de antibiotice- augmentin!!!
-complicații neurologice-encefalită, neuropatie periferică, meningită aseptică
-complicații hepatice- creșterea enzimelor hepatice- hepatită mononucleozică,
Complicații rare-miocardită, anemie hemolitică autoimună, otită.

Tratament

Este important să realizăm importanța acestei boli pentru a o putea trata și a preveni complicațiile acesteia. Repausul la pat este foarte important pentru o evoluție favorabilă. Alimente ușoare– supe, compoturi, limonade. Nu există medicație antivirală specifică pentru tratarea acestei boli. Se pot administra antitermice, antiinflamatorii și vitamine. De asemenea, calmante ale disfagiei și ale obstrucției nazale. Se pot administra medicamente protectoare hepatice și doar la indicația medicului , antibiotice. NU SE VA ADMINISTRA AUGMENTIN!! Există riscul apariției unor reacții alergice severe.
Corticosteroizii se administreayă doar în spital, sub supravegherea medicului.
NU SE VA ADMINISTRA ASPIRINĂ!! La copii determină apariția sindromului Reye, o complicație fatală. Personal am întâlnit în cursul specializării medicale la clinica din Cluj un astfel de caz, de un dramatism de neimaginat.

Profilaxie
Nu există tratament profilactic sau vaccin împotriva acestui virus. Vă recomand să vă adresați medicului dacă apar simptome care sugerează mononucleoza infecțioasă. De reținut– obstrucția nazală (nasul înfundat) importantă, greu de remis și adenopatiile laterocervicale, unele complicații (ruptura splinei și anemia hemolitică) sunt foarte rare, dar nu trebuie să le uităm odată ce am pus diagnosticul. Personal, am întâlnit numeroase cazuri de mononucleoză infecțioasă, mulți pacienți prezentăndu-se inițial la medicul ORL-ist sau hematolog (pentru adenopatiile voluminoase).
Mononucleoza nu este o boală care să vă pună viața în pericol, dar trebuie tratată cu seriozitate pentru complicațiile (rare!) pe care le poate da.