BOALA ZGÂRIETURII DE PISICĂ

BOALA ZGÂRIETURII DE PISICĂ

Pisica, un animal de companie iubit și răsfățat, poate să producă uneori o boală care poate să aibă o evoluție gravă, numită boala zgârieturii de pisică. Aparenta joacă nevinovată cu prietenul nostru , uneori urmată de mici zgîrîieturi, poate să ducă la această boală, produsă de bacterii din grupul Bartonella. Manifestările clinice pot să fie de la cele banale- limforeticulită (inflamația sistemului limfatic) sau poate să determine forme severe de boală- septicemie, endocardită (inflamația endocardului), hepatita granulomatoasă, afectare splenică, encefalita (inflamaţia creierului) etc. Aceste forme de boală apar la persoane cu sistem imunitar deprimat.

Diagnosticul este pus pe baza anamnezei care evidențiază contactul apropiat cu pisicile care sunt contaminate cu aceste bacterii din genul Bartonella şi în contextul formelor clinice de boală variate, descrise anterior, apărute după multiple zgârieturi la nivelul extremităților, produse bineînțeles de pisici care reprezintă și rezervorul natural pentru aceste bacterii. Boala se poate manifesta ca o infecție localizată la poarta de intrare a zgârieturii, leziuni cutanate sau conjunctivită (inflamația conjunctivei oculare), ca o infecție regională, cu afectarea ganglionilor limfatici învecinați locului de pătrundere a infecției şi ca o infecție sistemică, cu leziuni și diseminarea acesteia în diferite țesuturi. Diseminarea infecției a fost observată și la unii pacienți cu sistem imunitar competent. Doar la pacienții cu boli severe asociate (de ex. HIV), boala apare în forme sistemice severe. Endocardita apare și la pacienții imunocompetenți. Nu există profilaxie specifică (vaccinare) ci doar evitarea contactului apropiat cu pisicile domestice seropozitive.

Gazde

Pisica- în majoritatea cazurilor, pisicile implicate în apariția bolii sunt sănătoase și nu se îmbolnăvesc dacă li-i se inoculează puroiul prelevat de la pacienți diagnosticați cu această boală.

Omul- boala zgârieturii de pisică este o entitate medicală bine definită, care apare după leziuni cutanate, produse de pisicile domestice contaminate, sub formele clinice variate, descrise mai sus. Pisica este rezervorul natural al acestor bacterii. Puricii pisicilor pot să transmită boala.

Prevenire, combatere, tratament

Singurul rezervor cunoscut pentru această boala sunt pisicile domestice. Singura strategie de prevenire a acestei boli este evitarea contactului cu pisicile, protecție recomandată în special pacienților cu sistem imunitar compromis.

Boala este de cele mai multe ori autolimitantă. În cazul în care apar leziuni cutanate multiple după contactul cu aceste animale este necesară spălarea energică cu apă și săpun, metodă eficientă pentru toate plăgile produse prin mușcături de animale (nu aplicarea de alcool medicinal!!). Ulterior, vizita la un medic (medic de familie, medic infecționist) pentru profilaxia specifică cu seruri și vaccinuri după normele M.S. Nu în ultimul rănd, profilaxia cu antibiotice după ghidurile de specialitate (quinolone, aminoglicozide, augmentin), în funcție de vârstă și sensibilitatea la antibiotice.

Leave a Reply

Your email address will not be published.