Vara se apropie încet dar sigur şi dorința de a petrece cât mai mult timp în aer liber, în parcuri, păduri, livezi, este din ce în ce mai ispititoare, așa încât este timpul să ne amintim des­pre un pericol care ne așteaptă în aceste locuri minunate și anume de căpușe, care pot să ne contamineze cu o spiro­cheta (BORRELIA BURG­DOR­­FE­RI), cea care este res­ponsabilă de Boala Lyme. Nu toate căpu­șele au această spi­rochetă, deci nu toate plăgile produse prin mușcătură de căpușă pot să determine boala Lyme.
Boala Lyme este numită și boala cu o mie de fețe, din cauza marii varietăți de simptome pe care le poate prezenta și care pot crea confuzii de diagnostic cu alte boli. Temporizarea diagnos­ti­cării maladiei poate să de­termine complicații neurolo­gice, de multe ori severe şi ireversibile. Nu toți pacienții care sufera de boala Lyme dez­voltă toate simptomele. De ase­menea, multe dintre simptome sunt nespecifice, se manifestă și în alte boli – boli virale, boli neu­rologie(fibromialgia), sindromul oboselii cronice sau chiar de­presia. Există și infecții asimpto­matice în cazul Bolii Lyme, aproximativ 8% din cazuri.
Cele mai multe cazuri apar în perioada aprilie-septem­brie, atunci când căpușele devin cele mai active și se hrănesc. Perioada de incubație de la momentul infectant până la apariția pri­melor semne este de 1-2 săp­tămîni. De asemenea, pot exista limite de la doar câteva zile, până la câteva luni sau ani. Fiecare stadiu al acestei boli are sim­ptome specifice.

PRIMUL STADIU AL BOLII LYME

În stadiul întâi, la nivelul muşcăturii de căpușă, cam după 3-30 zile, apare o placă ro­șie (Eritem migrator), care se extinde treptat. Forma tipică este ca o țintă– un inel roşu în jurul unui punct central mai gros și mai ferm. La atingere simțiți căldură, dar nu există prurit (măncărime) sau durere. Aceste caracteristici diferențiază eritemul migrator de exanteme alergice sau de alte ințepături de insecte sau păianjen. În aceste cazuri, există prurit şi durere. De asemenea, un erizipel (infecţie streptococică) la nivelul tegu­mentului are fenomene infla­matorii locale (durere, roșeață, prurit, senzație de arsură).
Acest eritem migrator în ochi de bou, cum mai este numit, apare la 60-70%dintre pacienți. Mulți dintre aceștia nu realizează ce se întâmplă și nu recurg la sfatul unui medic specialist. În această etapă pacienții pot să prezinte oboseală fizică, astenie psihi­că, dureri de încheieturi, măriri ale ganglionilor de la nivelul gâtului (adenopatii) sau pot să prezinte simptome specifice de gripă (febră, transpirații, dureri musculare și de cap).

ETAPA A DOUA – infecție diseminată

După aproximativ 4-6 săptă­mâni de la infecție, spirochetele se răspândesc în corp, în sânge, limfă sau lichid cefalo­rahi­dian (sistemul nervos central şi măduvă), pot să apară sim­pto­me care nu au legătură cu poarta de intrare tegumentară și anu­me dureri musculare, ale înche­ieturilor, tendoanelor, palpitații și amețeală. Simptomele mai severe pot să includă pareze parțiale, poliatrită, pericardită, nevrite, meningită (afectarea sis­temului nervos, cardiac şi a siste­mului nervos central). De ase­menea, poate să apară paralizia de nerv facial (la nivelul feței apare deformarea unei hemi­fețe).

ETAPA A TREIA – infecție persistentă

După luni sau ani de evoluție a infecției, netratată sau incorect tratată, apar simptome severe de tip neurologic, care pot să afecteze mai multe părți ale corpului– ochi, creier, articu­lțiile, ini­ma. Se poate instala inclusiv paraplegia (paralizia membrelor inferioare) sau tulburări severe de memorie, tulburări de con­centrare (encefalopatie cronică). Simptomele neurologice apar la 5% dintre pacienții netratați. Pot să apară atacuri de panică, depresie, tulburări de compor­tament, vertij (tulburări de echi­libru).
Iată de ce, pe bună dreptate, această boală este numită boala cu o mie de fețe. Dacă, indiferent că ați fost sau nu mușcat de o căpușă, aveți o parte dintre aceste simptome, mergeți la medicul specialist și faceți un test specific pentru diagnosticarea Bolii Lyme. În eventualitatea în care testele sunt pozitive, trebuie început tratamentul care constă în antibiotice, antiinfla­matoa­re, recuperare neurologică, etc.
Aș dori să subliniez im­portanța diagnosticării şi tratării cât mai precoce a acestei boli. Prima măsură este extra­gerea căpușei de personal me­dical autorizat. Ulterior, se admi­nistrează profilactic antibiotic, de către medicul specialist infec­ționist.
Trebuie reținut cât de multe boli pot să semene cu această boală, în funcție de stadiul ei. Sunt întrebări pe care le pun spe­cialiștii în legătură cu această boală de temut și anume dacă boala este provocată de infecția care urmează mușcăturii de căpușă sau dacă infecția cu această spirochetă duce la afectarea severă a sistemului imunitar și a altor sisteme din organism, cu diferite urmări, răspunzătoare de simptomele bolii.
Există un vaccin împotriva acestei boli, dar acesta nu este disponibil în România, ci doar în țări precum Ungaria, Austria, Canada, America de Nord. Vaccinarea nu conferă imunitate durabilă, scăderea nivelului de anticorpi putând predispune la reinfectare.