Herpesul este o boala infecțioasă determinată de virusul herpetic (cu două tipuri antigenice- 1 și 2), caracterizată prin persistența și latența infecției, cu multiple reactivări, iar clinic prin manifestări variate, de la forme localizate în diferite țesuturi și organe, până la herpesul generalizat (la persoane cu boli grave-leucemii, SIDA, etc). Astfel, pe lângă herpesul peribucal și genital, există multiple alte manifestări– panarițiul herpetic (infecție periunghială), eczema herpetică, stomatită herpetică (infecția mucoasei bucale, encefalită și meningită herpetică, etc.) Virusul herpetic are și rol oncogen(determină cancer). Frecvența infecției herpetice este foarte mare (probabil printre cele mai răspândite infecții virale umane).

Etiologie

Virusul herpetic face parte din familia HERPESVIRIDAE, împreună cu virusul varicelozosterian și virusurile Epstein-Barr (agentul mononucleozei infecțioase) și virusul citomegalic. Virusul herpetic este foarte rezistent în mediul extern (frig,uscăciune), dar este sensibil la temperaturi ridicate și antiseptice.

Răspândire

Infecția herpetică are răspândire universală- peste 90% din populația adultă posedă anticorpi antiherpetici față de tipul 1. Infecția cu virusul herpetic 1 se realizează în copilărie și este responsabilă de majoritatea infecțiilor herpetice.
Infecția cu tipul 2 de virus apare în adolescență și este mai frecventă în condiții de igienă precară, promiscuitate (infecția veneriană). Rezervorul de virus este omul sănătos și bolnav, singura gazdă naturală. Virusul herpetic este izolat din lichidul veziculelor, din salivă, de pe mucoase (secreții genitale la femei, spermă).
Transmiterea se face prin contact direct-sărut și raporturi sexuale. Infecția poate să apară și în spitale, colectivități închise , prin folosirea de obiecte în comun, insuficient dezinfectate. Transplantul renal reprezintă o altă cale de transmitere.
Toate persoanele sunt receptive la infecția cu virus herpetic (după epuizarea imunității transplacentare. Poarta de intrare este tegumentul sau mucoasele erodate- orofaringiană sau genitală, corneea (pentru localizarea oftalmică).

Clinic

Infecția cu virus herpetic este foarte variată și depinde de mai mulți factori- statusul imun al gazdei (infecție primară sau recidivată), tipul de virus (1 sau 2), vârsta pacientului și sediul anatomic al infecției.

Herpesul primar- reprezintă infecția primară realizată în copilărie și are ca etiologie tipul 1 de virus herpetic. Determină forme de boală ușoară. Foarte rar, determină forma generalizată la nou născut- herpesul generalizat, boală cu sfârșit letal (deces). Herpesul recidivant apare la același nivel la care s-a produs infecția inițială. Recidivele apare în condiții de scădere a imunității– infecții, sarcină, eforturi fizice, viroze, premenstrual, etc.

Tipul 2– determină infecții genitale și în partea superioară a corpului- encefalită, stomatită, panarițiu.
Infecția herpetică pe organisme cu imunitate compromisă se asociază cu forme severe de boală. Bolnavii cu arsuri întinse pot face de asemenea forme severe de boală, chiar pneumonie herpetică letală.

1.Herpesul cutanat
Poate afecta orice zonă a pielii. Anumite zone tegumentare sunt mai expuse- fața, mâinile și picioarele. La față, tipul 1 este mai frecvent implicat.
Erupția herpetică este precedată de un stadiu preeruptiv, în care există senzația de prurit (mâncărime) și arsură la locul apariției exantemului viral. Apare ulterior o pată (maculă) și apoi apar veziculele herpetice, însoțite și de inflamația locală a ganglionilor. Apoi apare crusta după care rămâne o pată ușor pigmentată.
Herpesul bucal, peribucal și nazofaringian reprezintă localizarea cea mai frecventă a infecției, în special pentru infecția recidivantă.
Herpesul degetelor– apare în spitale, la personalul medical-boală profesională. Inițial apare durerea, apoi o veziculă mare și profundă sub unghie, cu adenopatie locala. Nu este recomandată incizia (tăierea) veziculei pentru că apare agravarea infecției .
Eczema herpetică- are o evoluție gravă, cu rată mare de deces. Apare frecvent la copii cu boli dermatologice severe.
2.Manifestări oculare ale herpesului
Keratita herpetică– în zonele temperate este cea mai frecventă cauză pentru pierderea vederii. Se manifestă prin durere acută, violentă, încețoșarea vederii și congestia ochiului(înroșire). Ulterior apar leziuni la nivelul corneei. Aplicarea de unguente cu corticosteroizi, agravează leziunea. Boala se poate însoți de febră și inflamarea ganglionilor locali.
3.Manifestări genitale ale herpesului.
Herpesul genital este, după gonoree, cea mai frecventă boală venerică, fiind în continuă creștere. Majoritatea cazurilor sunt produse de tipul 2. Tipul 2 provoacă frecvent recidive. La femei infecția se localizează frecvent pe colul uterin, ulterior putând genera cancer de col uterin.
La bărbați, infecția se localizează pe glandul penian, prepuț, mai rar pe scrot sau în regiunea perianală. Mai rar, poate determina cistită, uretrită sau rectită (inflamația anusului și rectului), la homosexuali.
4.Manifestări herpetice viscerale
Hepatita herpetică poate să apară la copiii care fac herpes generalizat. Cazurile sunt foarte rare, letale de obicei.
Pneumonia, esofagita, artrita monoarticulară (la o singură articulație), sunt alte forme de boală, mult mai rare.
5.Manifestări neurologice
Encefalita herpetică apare rar și este determinată de tipul 1 de virus herpetic. Este foarte severă, poate duce la deces sau sechele pe viață.
Meningita herpetică– este determinată de tipul 2, evoluând ca meningită cu lichid clar.

Tratament

Este diferit, în funcție de tipul infecției, localizare, formă clinică, statusul imun al pacientului și bolile asociate. Este o infecție care poate duce la deces în formele severe de boală, la organisme tarate, nou-nascuți, etc.
De asemenea, poate duce la sechele-orbire, în cazul infecției oculare nediagnosticate în timp util și greșit tratată prin aplicarea de unguente cu corticosteroid. Sechele psihice și paralizii pot să apară după meningită și encefalită herpetică.
În ultimii ani, medicamentele antivirale specifice duc la vindecarea infecției herpetice.
Ca în orice boală infecțioasă, mai important este să previi .Aceasta presupune măsuri de informare a populației, de igienă intimă, etc. Se evită contactul cu bolnavii care au eczeme, în special în colectivități de copii. La gravide cu infecție genitală acută, în apropierea nașterii, este recomandată cezariana.
Nu există vaccin împotriva virusului herpes simplex.