CE ESTE ȘI CUM NE PROTEJĂM ÎMPOTRIVA ACESTEIA?
În ultimii ani se vorbește tot mai mult despre această bacterie care ajunge să creeze probleme tot mai mari atât personalului medical, chiar în clinicile cele mai renumite din lume și nu în ultimul rând, pacienților internați în spital. Boala poate să afecteze atât copiii, cât și adulții, în special după antibiotice cu spectru larg administrate în spital, în cursul unor afecțiuni severe, intervenții chirurgicale laborioase, etc.
Clostridium difficile este o bacterie anaerobă prezentă în mod natural în flora bacteriană a colonului, la o bună parte dintre nou-născuți și bebeluși sub un an. Administrarea abuzivă de antibiotice (fluorochinolone, cefalosporine, inhibitori de pompă de protoni, etc.), duce la distrugerea florei intestinale normale și la dezvoltarea bacteriilor oportuniste, printre care și Clostridium difficile. Bacteria se multiplică și produce toxine care atacă celulele mucoasei intestinale, ducând la o inflamație difuză (colita), care poate să aibă aspecte diferite de severitate de la forme ușoare de boală, la forme severe care duc la deces.
Infecția se transmite cu mare ușurință de la omul bolnav la persoanele din anturaj, aparținători și persoanele din anturajul acestuia. Modul de transmitere este prin intermediul mâinilor murdare sau prin obiectele folosite de pacient (veselă, haine, ploscă). De asemenea, mobilierul folosit de pacient (noptiere, pat), care nu este dezinfectat în mod constant cu soluții specifice, împotriva sporilor. Aceste bacterii pot să fie surse de contaminare pentru aparținători, personal medical, pacienți din vecinătatea omului bolnav. Sporii bacteriei rezistă la majoritatea dezinfectantelor uzuale și pot supraviețui până la 6 luni în mediul spitalicesc. Personalul medical auxiliar (infirmiere) sau asistentele pot să transmită de asemenea bacteria de la un pacient la altul, în cazul în care nu respectă regulile de igienă cu rigurozitate. Există și persoane care să fie purtătoare ale bacteriei, fără să aibă simptome specifice și care să contamineze pe cei din jurul lor.
Infecția cu Clostridium difficile poate să debuteze în mod insidios, sub forma unei diarei banale apoase; ulterior, prin nediagnosticarea la timp și administrarea terapiei specifice, boala poate să se agraveze rapid și omul bolnav să ajungă la deces. Scaunele pot să fie în număr variat de la 3-4/zi, până la 10-20/zi, în formele severe. Durerea abdominală poate să însoțească tabloul clinic. În cazurile severe, pot să apară frisoane, febră, lipsa apetitului, scaune cu mucus și sânge.
INFECŢIA CU CLOSTRIDIUM DIFFICILE: TRATAMENT CU ANTIBIOTICE
Prima măsură în cazul în care se suspectează acest diagnostic, este întreruperea tratamentului cu antibiotice pe care îl urmeză pacientul. Se administrează antibiotice în concordanță cu ghidurile internționale (metronidazol, vancomicină, fidaxomicină). Tratamentul se administrează în spital, alături de alte măsuri terapeutice. Izolarea pacientului se poate face în secțiile de boli infecțioase, în formele severe de boală, pentru cel puțin 10 zile. Dieta specifică este foarte importantă pentru refacerea intestinului și se păstrează pentru o lună.
După terminarea tratamentului nu este necesară determinarea toxinei specifice Clostridiumului. O parte din pacienți vor suferi unul sau mai multe episoade de recădere care de multe ori sunt mai greu de tratat. Dintre soluțiile extreme de tratament care se pot aplica în formele severe de boală sunt:
-transplantul de materii fecale de la o persoană sănătoasă din familie în colonul pacientului infectat
-intervenția chirurgicală de extragere a unei părți din colon
NUMĂR TOT MAI MARE DE CAZURI!
În ultimii ani, infecțiile cu Clostridium difficile au devenit tot mai frecvente, mai severe și mai dificil de tratat, reprezentând o problemă medicală tot mai serioasă. Este foarte important să ținem cont de măsurile de prevenire ale acestei infecții deosebit de severe care poate să ucidă atât adulți cât și copii, dacă nu este recunoscută în timp util. Nu este recomandat să folosim antibiotice fără o recomandare medicală. De asemenea, nu trebuie să folosim medicamente care să oprească tranzitul intestinal (de exemplu Imodium). Este recomandat să ne adresăm medicului specialist pentru a primi un diagnostic corect.
Persoanele care suferă de colită cu Clostridium difficile pot să dezvolte ulterior boala celiacă (intoleranța la gluten), intoleranță la lactoză, sindrom de malabsorbție și alte intoleranțe digestive.